Important: De Crăciun serbăm Naşterea Domnului!
Crăciunul a început să fie serbat de către creştini pe 25 decembrie, după cel puţin trei secole de la începerea misiunii de evanghelizare a apostolilor, anume începând cu secolul al IV-lea în Vest şi cu secolul al V-lea în Est.
Iniţial, sărbătoarea naşterii lui Hristos era ţinută pe 6 ianuarie odată cu botezul şi primul miracol al lui Iisus (minunea de Cana Galileii, când Iisus a transformat apa în vin). Sextus Julius Africanus, un creştin din secolul al III-lea, este primul care alege în 221 d. Hr. această dată pentru naşterea lui Iisus, care însă nu va fi celebrată încă multă vreme de către ceilalţi creştini, care preferau 6 ianuarie.
În primele două secole creştine, a existat o puternică opoziţie la celebrarea zilelor de naştere a martirilor şi a lui Iisus. Numeroşi Părinţi ai Bisericii au emis comentarii sarcastice privitoare la obiceiul păgân de a celebra zile de naştere, când, de fapt, sfinţii şi martirii trebuiau, în viziunea lor, să fie celebraţi la data matiriului lor, adică la data „adevăratei lor naşteri” din prespectiva bisericii. Mulţi creştini ai primelor secole erau scandalizaţi şi de veselia şi festivismul celebrării, pe care îl vedeau ca fiind o reminiscenţă a păgânismului.
P.S. Evanghelia nu dă nici un detaliu despre data naşterii lui Iisus!
Creştinii secolului al III-lea credeau că creaţia lumii a avut loc la echinocţiul de primăvară, pe atunci plasat pe 25 martie; prin urmare, noua creaţie prin „întruparea lui Hristos” (concepţia), trebuia, în viziunea lor, să aibă loc tot pe 25 martie (Buna-Vestire), moment de la care numărându-se 9 luni (sarcina, gestaţia) se obţinea data de 25 decembrie.
Categories: Teologie urbana
Tags: Craciun, evenghelie, Iisus Hristos, nasterea domnului, sfinti parinti
Comments: 6 Comments.