În iudaism se crede că Prorocul Ilie scoate din încurcătură pe cei care se găsesc în situaţii dificile, fiind considerat binefăcător al săracilor şi prieten al celor umili. Această percepţie se datorează faptelor sale, cum ar fi, spre exemplu, minunea înmulţirii uleiului şi făinii văduvei din Sarepta, căreia i-a readus fiul la viaţă.

Prorocul Ilie este considerat de creştini unul dintre cei mai mari sfinţi. Datorită vieţii sale sfinte şi aspre petrecute în pustia Iordanului, precum şi a râvnei sale pentru Dumnezeu, monahii creştini recunosc în el un părinte al lor, comparabil cu Sfântul Ioan Botezătorul. Prin intermediul figurii profetului Ilie, Biserica ne invită să ducem “lupta inimii” care, cu ajutorul Duhului Sfânt şi prin post, rugăciune şi priveghere, eliberează omul de patimi.

În Rusia şi în România, imaginea profetului Ilie este legată de fenomenele meteorologice. Atunci când plouă sau tună, în popor se crede că Ilie se plimbă pe cer în carul lui de foc şi că deţine puterea de a opri sau a face să se reverse ploaia. Această percepţie se întemeiază pe minunea prin care a întors poporul evreu la credinţa în adevăratul Dumnezeu.

Sărbătoarea prorocului Ilie Tesviteanul (20 iulie) este şi ziua Aviaţiei Române, acest sfânt fiind considerat, începând cu anul 1913, ocrotitorul şi patronul aviatorilor. Acest fapt se datorează felului în care s-a săvârşit din viaţă, fiind purtat în văzduh pe un car de foc.

Ziua de 20 iulie, de cinstire a Sfântului Mare Proroc Ilie Tesviteanul, este numită şi Sântilie. În calendarul popular, ea marchează miezul verii pastorale, când ciobanii separă oile, iar pe munţi se organizează vestitele Nedei şi Sântilii.

Fulgerele, trăsnetele şi tunetele din timpul furtunilor în această perioadă sunt corelate cu părerea populară că Sântilie trăsneşte dracii şi locurile în care aceştia se ascund. Scenariul ritual specific acestei zile conţine descântece pentru prevenirea sau îndepărtarea vijeliilor, grindinei şi ploilor torenţiale.