Decalog Urban

Citorul prin “deschiderea cărții”. Dacă vei întrebă unde se “deschide cartea” și cine face acest lucru, răspunsul e simplu: doar în biserică si doar de către preot. Iată cum preotul devine persoana care îți spune “tot ce va fi”. Nu știi de ce nu te poți căsători? Nu ai răspuns la necazurile care vin asupra ta? Nu cunoști ce vor ajunge copiii? etc, mergi la un preot care “deschide cartea” și nu vei mai avea astfel de întrebări. E o cale comodă, nu cere efort: rugăciune, post, metanii. Continue Reading…

Sânzienele sunt sărbătorite pe 24 iunie, ziua în care se face pomenirea naşterii Sfântului Ioan Botezătorul. În calendarul popular, ziua de 24 iunie este cunoscută şi sub denumirea de “Cap de vară”, pentru că acum soarele ajunge la apogeu.

Potrivit tradiţiei, Sânzienele plutesc în aer sau umblă pe pământ în noaptea de 23 spre 24 iunie, cântă şi dansează, împart rod holdelor, umplu de fecunditate femeile căsătorite, înmulţesc animalele şi păsările, umplu de leac şi miros florile, tămăduiesc bolnavii şi apără semănăturile de grindină.

În ajunul Sânzienelor, pe 23 iunie, fetele culegeau de pe câmp flori de sânziene şi împleteau cununi pe care le aruncau peste case. Dacă acestea se agăţau de horn, era semn că se apropie cununia. Cei în vârstă aruncau coroniţe peste casă, pentru a afla când vor muri. Se credea că atunci când coroniţa va cădea de pe acoperiş, moartea este aproape.

Tot în noaptea de Sânziene, fetele îşi puneau sub pernă flori de sânziene pentru a-şi visa ursitul. În unele zone ale ţării, fetele agăţau coroniţele în diferite locuri şi dacă a doua zi le găseau pline de rouă, era semn că se vor mărita în vara care urma să înceapă. Exista şi obiceiul ca florile împletite în cununi să fie duse în ocolul vitelor, unde, cu ochii închişi, să fie date spre mâncare vitelor. Se credea că după cum va arata vita venită să mănânce cununa, aşa va fi şi viitorul soţ!

În noaptea de Sânziene, flăcăii aprindeau focuri, învârteau făclii şi strigau: “Du-te soare, vino lună,/ Sânzienele îmbună, Să le crească floarea-floare,/ galbena, mirositoare, Fetele să o adune, să le aşeze în cunune, Să le prindă-n pălărie,/ struturi pentru cununie, Boabele să le răstească,/ până-n toamnă să nuntească“.

Gospodarii puneau în seara din ajunul sărbatorii naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, flori de Sânziene la colţul casei dinspre răsărit. Dacă în următoarea zi găseau în coroniţe păr de la animale, era semn că vor avea parte de un an sănătos şi roditor pentru animale.

Bătrânele satului adunau în zorii zilei de 24 iuni, din locuri necălcate, roua Sânzienelor. La întoarcerea spre casă, dacă nu vorbeau şi nu întâlneau pe nimeni, puteau oferi roua ca leac pentru sănătate şi dragoste.

Numele de Sânziene desemnează pe de o parte zânele bune, dar şi florile galbene ce înfloresc în preajma zilei de 24 iunie.

Sânzienele ca zâne, pot fi aducătoare de rele dacă oamenii lucrează în ziua de 24 iunie. Dacă nu sunt cinstite, stârnesc vijelii şi lasă câmpul fără rod şi florile fără leac.

Florile de culoare galbenă – sânzienele, erau considerate a fi plante de leac. În vechime, ele erau vândute cu usurinţă pe 24 iunie. Cei care vindeau flori strigau în această zi: “Ia sânzienele, sunt bune de leac, aduc noroc!“ sau “Apără de toate relele, de toate bolile!“.

Sânziana, plantă erbacee din familia Rubiaceae, are doua denumiri zonale: sânziană (Oltenia, Banat, Transilvania, Bucovina, Maramureş, nordul Moldovei) şi dragaică (Dobrogea, Moldova de sud şi centrală, Muntenia).

Leonidas şi-a îmbrăcat soldaţii în haine roşii, să nu li se vadă sângele şiroind pe trupuri. Ascunde-ţi rănile, pentru că ele dau speranţă duşmanului.

Tradiţia spune astfel: atunci când Maica Domnului l-a născut pe Mântuitorul Hristos, în ieslea grajdului, animalele au luat şi ele parte la măreţul eveniment, pline de atenţie. Se zice că pe cât de cuminţi erau boii şi oile, pe atât de gălăgioşi erau caii din grajd. Ca mâhnire a faptului că pruncul nu avea linişte, din pricina nechezatului cailor, Maica Domnului se zice că le-ar fi spus cuvântul ca să nu se sature de mâncare decât o dată în an, la Înălţare Domnului, când Fiul ei se va fi înălţat la Cer. În ziua în care caii „îşi prăznuiesc” Paştele, pentru un ceas, ei se satură de păscut iarba câmpului.

Potrivit unora dintre cei ce s-au ocupat cu studierea folclorului şi a tradiţiilor, această sărbătoare populară ar fi de provenienţă românească, mai exact, din zona Translivaniei. Se mai crede, după câte se ştiu momentan, că acest obicei nu este de găsit în alte spaţii culturale. Despre cele petrecute, în vechime, în Transilvania, citim astfel: „În Evul Mediu, pe când în Ardeal exista o componentă multietnică şi religioasă, sărbătoarea Învierii Domnului avea loc la date diferite. Mai exact, când ungurii îşi serbau Paştele, românii cereau de la ei caii, ca să-şi lucreze pământul, iar când venea rândul românilor să-şi serbeze Paştele, aceştia îşi împrumutau caii ungurilor. Potrivit calculelor calendarului, se întâmplă ca la 4 sau 7 ani sărbătorirea Paştilor să cadă în aceeaşi zi. De aici a venit şi vorba „la Paştele Cailor”, acest an, în care toţi serbau Paştele la aceeaşi dată, fiind anul în care caii se odihneau.

Paştele Cailor este sărbătorit în ziua de Înălţarea la Cer a Mântuitorului, adică în joia din săptămâna a saşea de după Paşti. Spre deosebire de alte sărbători, Paştele Cailor nu are o dată fixă, aceasta fiind influenţată de data serbării Paştilor. Probabil ca şi din această cauză a luat fiinţă vorba “la Paştele Cailor”, însemnând o dată neştiută încă, fără o zi exactă în calendar.

Astăzi, prin expresia „la Paştele cailor”, omul de rând înţelege „niciodată”, însă aceasta este o greşeală, pentru că vorba se referă mai degrabă la ceva instabil, la ceva ce se va petrece cu siguranţă, însă nu se ştie încă în ce moment. De asemenea, cuvântul mai poate însemna şi ca făcând referinta la ceva ce se petrece foarte rar. Greşeala înţelegerii actuale asociază această vorbă cu aceea de „la Sfântul Aşteaptă”, care ar putea însă avea acelaşi sens.

În ultimii ani, “sărbătoarea cailor” a luat o amploare deosebitaă Se cunoaşte deja „Festivalul Cailor” de la Râşnov, cât şi multele întreceri şi defilari ce se petrec în Transilvania, unde caii au început să devină o ocupare predilectă a multora.

Când ne gândim la primii oameni (Adam şi Eva), este imposibil să nu ne vină în minte povestea cu muşcatul mărului de către ce doi, asta după ce fuseseră ispitiţi de şarpe!

Şi avem în minte imaginile ce apar constant în media … Eva muşcând din măr, apoi dându-i şi lui Adam!

Foarte puţini sunt cei ce au citit Biblia, iar din aceia şi mai puţini sunt cei ce au fost atenţi la ce au citit! Nicăieri în Sfânta Scriptură nu este pomenit fructul “măr” ca fiind fructul oprit şi din cauza căruia au fost izgoniţi din Rai.

sursa: Biblia Ortodoxă

Facere cap. 2 versetul 8 – 9:

Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo pe omul pe care-l zidise.

Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuţi la vedere şi cu roade bune de mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.

Facere cap. 3 versetul 1 – 6:

Şarpele însă era cel mai şiret dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis şarpele către femeie: “Dumnezeu a zis El, oare, să nu mâncaţi roade din orice pom din rai?”

Iar femeia a zis către şarpe: “Roade din pomii raiului putem să mâncăm;

Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: “Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!”

Atunci şarpele a zis către femeie: “Nu, nu veţi muri!

Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”.

De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el.

Când a apărut specificat fructul? De ce tocmai mărul? Nici măcar nu era un fruct întâlnit în zona “poporului ales”, adică a evreilor?

Dacă ştie cineva cine este cel ce a venit cu această inovaţie, îl rog să lase un comment, că-s tare curios!

1. Eu sunt primarul tău, care te-a scos din casa părinţilor şi-ţi dau un apartament ieftin!

Baron peste întinsul oraşului Constanţa, este nimeni altul decât excentricul primar Radu Mazăre. Faptele sale sunt cunoscute peste mări şi ţări, ba chiar şi peste oceane, până în îndepărtata Brazilie!

2. Să nu fii mai desfrânat decât primarul tău!

Deşi pare o poruncă ce poate fi încălcată de către oricine, chiar şi fără voie, să ştii că nu este usor şi accesibil oricui acest lucru. Scumpul primar are grijă să ridice zi de zi ştacheta, astfel fiind de-a dreptul imposibil să-i încalci porunca. Dimineaţa îl vezi îmbrăcat în ofiţer nazist, la prânz plimbându-se în maşini de epocă, seara în Bamboo dansând cu braziliencele lui, noaptea cu studente frumoase, iar spre dimineaţă beat!

3.  Să nu iei în deşert numele primarului darnic!

Primarul Radu Mazăre se bucură maxim pentru că nu există presă ostilă lui în a sa urbă. Circulă zvonuri cum că el ar fi proprietarul unei televiziuni locale şi a câtorva ziare. Cetăţenii au dus chiar mai departe această poruncă şi nu doar că nu rostesc numele lui în contexte nepotrivite, ci, din prea mult respect, îl spun o singură dată pe an. Este vorba de ziua în care primesc cuvenita pungă cu făină, zahăr şi ulei. Slăvit fie primarul Radu Mazăre!

4. Adu-ţi aminte de ziua alegerilor şi nu fi mirat că se va lansa o nouă şmecherie!

Alegerile vin şi trec, dar promisiunile rămân. Domnul primar Mazăre, la ultimele alegeri locale, a promis locuiţe ieftine tinerilor. Mare forfotă a fost în întregul oraş, mai ales că modul de acordare a acestor apartamente s-a facut printr-o tombolă. Tinerii au votat în grup, primarul a ieşit primar.

5. Să nu fii ticălos!

Cuget Liber, un ziar local din Constanţa, era foarte aproape de a mă surprinde plăcut. În paginile sale mi s-a descoperit articolul cu titlul “Locuinţele ieftine pentru tineri sunt, de fapt, scumpe şi de proastă calitate”. Titlul tendenţios mi-a sporit curiozitatea şi drept urmare am trecut la citirea textului. Urât, foarte urât! Cel de a scris articolul a dorit un singur lucru … hai să-l bălăcărim pe primar.

Atenţie!!! Lucru imputat de porunca a 3 a a decalogului, atrăgând, probabil, pedespse groaznice asupra aceluia.

6. Să nu fii un ziarist de duzină!

Ca să fii un ziarist bineplăcut trebuie să scrii articole bine documentate, nu unul în care spui 2 banalităţi, iar restul scrisului să fie completat de interviuri luate unor persoane cu educaţie sub medie şi care mai mult ca sigur nu sunt reprezentative pentru cei implicaţi.

Să nu uiţi, fiule, să ceri părerea ambelor părţi şi să fii, pe cât se poate, imparţial.

7. Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva primarului tău!

Chiar de blocul ar fi aşa cum spun tinerii din interviu, şi nu văd de ce nu ar fi, adică făcut în grabă, scump şi cu materiale de proastă calitate, de ce nu spui că vinovaţi sunt constructorii? Nu cred că Mazăre este direct implicat în construcţia imobilului, păi el dă cu mistrial şi cară molozul cu roaba? Aaaa dacă el a dat cu dedicaţie contracte, atunci spui adevărul şi vei ajunge la …

8. Să nu fii prost, ca să trăieşti mulţi ani fericiţi pe pământul pe care ţi l-a dat ţie Dumnezeu!

Dezamăgită este şi familia Badea. Şi ei aveau contract tot pentru apartament cu două camere, dar, cel mai probabil, îl vor anula în perioada următoare.

“Iniţial, când piaţa imobiliară nu intrase în criză, preţul apartamentului din programul primăriei era foarte bun. Chiar dacă era la roşu, cu finisaje şi instalaţii, tot nu ajungea la preţurile din blocurile vechi. Acum, făcând o socoteală simplă, dai 37.000 de euro pe apartament, cu credit la bancă cu tot, te ajunge poate la 50.000. Mai ai nevoie de cel puţin 10.000 de euro pentru a-l face locuibil şi ajungi la 60.000. Păi cu 60.000 de euro găseşti apartament cu trei camere gata amenajat, în care vii cu hainele şi te muţi. Aşa că nu se mai merită.”

Perfect corect! Păi nu ai nici un ban, dar ţi se pare enorm să iei un credit de 37.000 plus dobânda pe 30 de ani, plus amenajări şi ajungi la o sumă cu care poţi să-ţi iei ceva mai bun, dar tu nu ai nici suma iniţială, ciudat!? Pentru el nu!

Pe principiul ăsta, de ce să nu te gândesti că … 60.000 cu dobânda de la bancă pe 30 de ani te ajunge la 100.000, nu mai bine îţi iei o vilă? Dar pentru o vilă, pe perioada asta de criză, 100.000 e cam mult. Cu banii ăia şi dobânda pe 30 ani ajungi lejer la 200.000, nu mai bine îţi iei un conac?

Complet stupid! Tu, tinere cumpărător, nu ai nici un ban … ci vorbeşti de nişte bani virtuali. Omule, nu fi prost … cu greu vei lua tu şi cei 37.000 de la bancă, aşa că termină cu prostiile!

9. Să nu furi!

Dacă nu vei fura, nu vei putea să-ţi iei un imobil fără un împrumut de la cămătari/bancă. La un venit de 400$, doar printr-un miracol vei putea ca lună de lună să pui 100$ sub saltea, iar 35.000 vei strânge în …. 30 de ani!

Dacă te apuci la 25 de ani de strâns, la 55 de ani te vei putea gândi la întemeierea unei familii având în sfârşit o casă luată cu sudoarea frunţii tale.

*Foarte posibil, ca peste 30 ani, preţul caselor să fie mai mare!

10. Să nu pofteşti nimic din ce este al aproapelui tău!

Dacă eşti împăcat cu ceea ce ai, e foarte bine. Nebunia cu proprietate privată va trebui să se termine. Nu observi că doar în ţările comuniste mai există? Poate n-ar strica să stai cu chirie, iar atunci când va dori Dumnezeu o să ai un imobil pe numele tău.

Băncile sunt şirete şi acum poţi face credit pe o perioadă mai lungă de timp, iar creditul va fi preluat de moştenitorii tăi. Asta le doreşti tu copiilor tăi? Cu părinţii, cu chirie sau în apartamente scumpe şi de proastă calitate, important e să fii om!